luni, 18 iulie 2011

THEODOR AMAN

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Theodor Aman
Theodor Aman - foto.jpg
Născut 20 martie 1831
Câmpulung-Muscel
Decedat 19 august 1891
București
Naționalitate român
Domeniu artistic pictor
Pregătire Michel Martin Drolling, Constantin Lecca, François-Édouard Picot, Carol Wallenstein

Autoportret
Theodor Aman - (n. 20 martie 1831, Câmpulung-Muscel — d. 19 august 1891, București), pictor și grafician, pedagog, academician român, întemeietor al primelor școli românești de arte frumoase de la Iași și București.

 Studii

Studiază la București, apoi la Paris. Profesor și întemeietor al Școlii de Arte Frumoase din București. Se dedică picturii influențat de maeștrii Renașterii italiene. Revenit pe meleagurile natale s-a inspirat din viața muscelenilor lăsând mai multe pânze cu peisaje din Câmpulung și împrejurimi. Numele său a rămas în istoria artei românești nu doar prin valoarea operelor semnate, ci și prin contribuția avută la întemeierea primelor școli de Arte frumoase, la București și Iași (1864). După lecții de desen cu pictorul Constantin Lecca, la Școala Centrală din Craiova, pleacă în 1850 la Paris, unde studiază pictura cu Michel Martin Drolling, apoi, din 1851, cu Francois Edouard Picot. Prestigiul de care s-a bucurat Aman a fost sporit și de funcția sa de director al Școlii naționale de arte frumoase, încă de la înființarea acestei instituții, în 1863. În pictura sa de o rigoare academistă, simbolurile evocărilor istorice aduc o anume prospețime, în sensul situării artistului în actualitate. Noutatea pânzelor sale ține astfel mai mult de răspunsurile tematice la preocupări sociale și politice din perioada fondării statului național român. Nu lipsesc însă și unele încercări de luminare a paletei, de surprindere a instantaneului, ce ne vorbește despre ecoul, fie și palid, al experiențelor unor artiști francezi care pictau în aer liber, la Barbizon, în împrejurimile Parisului, unde în deceniile șapte și opt ale secolului XIX, se pun bazele impresionismului. Începe să picteze încă de pe atunci o serie de compoziții istorice, unul din genurile sale preferate în care va excela.

 Opera

  • Cea din urmă noapte a lui Mihai Viteazul, 1852;
  • Bătălia de la Otenița, 1854;
  • Bătălia de la Alma, 1855;
  • Bătălia românilor cu turcii în insula Sf. Gheorghe, 1859;
  • Vlad Țepes și solii turci, 1861-1864;
  • Izgonirea turcilor la Călugăreni, 1872;
  • Tudor Vladimirescu, 1874-1876;
  • Boierii surprinși la ospăț de trimișii lui Vlad Țepeș, 1885-1887
  • Peisaj cu barca pe lac
  • Stradă în Sinaia
  • Portul Constanța
  • Petrecere în familie
  • Canoniera în portul Constanța
  • În parc
  • Unirea principatelor , 1859

 Fotogalerie